Publicaţii

Cărţi recente publicate de membrii AICA

ZONA FESTIVAL

Editor: Ileana Pintilie

Bucharest: PUNCH, 2024

ISBN 978-606-95055-2-6

The book traces the legacy of Zona. Eastern Europe performance art festival that took place in Timișoara, Romania, between 1993 and 2002, years which were marked by a transition from communism to a new society built on different principles. Bringing together artists from the former “Eastern Bloc,” Zona became a space of encounters, a platform for theoretical discussions and postmodern art experiments, which displayed a remarkable diversity of artistic languages. The fall of the Berlin Wall, as Nicolas Bourriaud noted in his book ‘The Radicant’, was the first decisive step towards globalization and the generalization of postmodern thought.

In the early 1990s, adopting subversive strategies helped artists overcome critical moments in totalitarian societies, which had been consolidated for decades in Eastern Europe. They combined techniques of expression such as pastiche, quotes, historical images, popular culture, or subcultures with personal mythologies. What resulted was often a critical mixture with an explosive effect. Body art became an appropriate language for critically analyzing stereotypes about the nation, religion, gender, or social prejudices and taboos. Body art facilitated the transfer of ideas and a dialogue with the audience, or it helped launch questions about identity politics. The concerns and intentions of the festival’s protagonists were built around political, social, and artistic topics that were debated between the East and the West.

Essays by: Ileana Pintilie, László Beke, Vladimir Bulat, Robert Fleck, Alexandra Titu, Berislav Valušek

Artists’ texts by: Alexandru Antik, Matei Bejenaru, Ștefan Bertalan, Geta Brătescu, Oskar Dawicki, Ion Grigorescu, H.arta Group, Karen Kipphoff, Liliana Mercioiu, Dan Perjovschi, Lia Perjovschi, Sorin Vreme.

Mona Momescu, Eduard Andrei, Risipitorul de talent. Ilie Cristoloveanu, pictor și filolog în România și SUA, București: Paideia, 2022

Volumul restituie, în premieră, specialiștilor în istoria artei și filologie, dar și publicului interesat de istoria diasporei românești, figura uitată a lui Ilie Cristoloveanu (1893-1964), emigrat în 1922 la New York, cu familia. Pictorul Ilie Cristoloveanu, soția sa, soprana Olga Cristoloveanu, și fiul lor, Miron, au ajuns la New York pe 22 mai 1922. Lansarea volumului „aduce acasă”, după un secol așadar, figura fostului discipol al lui G.D. Mirea la Școala de Arte Frumoase din București, consacrat în SUA mai ales ca portretist. Profesor de limba română și filologie romanică la Universitatea Columbia, New York, între 1942 și 1964, autor al unui monumental manual („The Romanian Language”) și al unui dicționar etimologic, a fost și unul dintre portretiștii oficiali ai universității. Președinții SUA Dwight Eisenhower și Herbert Hoover, decani și profesori americani, dar și personalități marcante ale României – G. Enescu, N. Iorga, regele Carol al II-lea – s-au numărat printre modelele artistului.

Cartea, rezultat al unei cercetări asidue, în arhive americane și românești, în presa istorică, al interviurilor cu discipoli ai filologului Ilie Cristoloveanu, nu ar fi putut exista în forma actuală fără descoperirea colecției lucrărilor sale – 165 picturi în ulei și 14 de grafică –, donate de Olga Cristoloveanu Muzeului Național de Artă al României în 1976-77. Astfel, autorii oferă cititorilor integrala operei de pictor și filolog a lui Ilie Cristoloveanu, proiectate pe fundalul flamboaiant al diplomației românești și americane din epocă, presărat cu dezamăgiri, crize, dar și clipe sublime, în „cel mai frumos oraș din lume”, cum el însuși numea New Yorkul.

Dincolo de reconstituirea și evaluarea activității de pictor și filolog a lui Ilie Cristoloveanu, volumul reînvie o lume în care frumusețea, iubirea și momentele tragice din viața unei familii de artiști, întemeiate în România, sunt prinse în nesfârșitul turbion al New Yorkului, din perioada interbelică și până în anii 1970.

MONA MOMESCU, doctor în filologie, este actualmente lector la Facultatea de Litere a Universității Ovidius din Constanța, cu o îndelungată activitate ca lector de limba și cultura română la Catedra „N. Iorga”, Universitatea Columbia, New York.

EDUARD ANDREI, doctor în istoria artei, este cercetător ştiințific la Institutul de Istoria Artei „G. Oprescu” al Academiei Române din Bucureşti, șef al departamentului „Arte vizuale și arhitectură – perioada modernă”.

Horea Avram, Perspectiva negociabilă. Eseuri și comentarii despre practici artistice actuale. București: Editura Eikon, 2021. ISBN: 978-606-49-0442-3.

Horea Avram, Negotiable perspective. Essays and Comments on Contemporary Artistic Practices. Bucharest: Eikon Press, 2021

Perspectiva negociabilă e despre pluralitate și diversitate ca mărci specifice ale practicilor artistice actuale și despre multiplele moduri de a vorbi despre toate acestea. Despre o lume artistică flexibilă, mereu în mișcare, locală și globală deopotrivă. Un câmp cu multiple nuclee și centre de interes. Și posibile perspective, desigur.

Preocupările artiștilor discutați aici sunt dovada acestei diversități, temele și referințele acoperind de la problematizarea vizualului și a vizualității, la moduri de implicare corporală, de la recursul la simbolic, la discursul politic, de la chestionarea temelor „clasice” precum peisajul sau avangardele, la utilizarea tehnologiei, atât ca mod de conceptualizare și de producție, ca în cazul lucrărilor de artă new media, cât și ca intermediar sau sursă, cu trimiteri la cinema, internet și mass-media, în alte cazuri.

Mai mult, însăși cadrarea teoretică și argumentele mobilizate aici construite pe mai multe „puncte de fugă”, lansează posibile piste de reflecție, eseurile fiind astfel, la rândul lor, un teren mereu deschis interpelărilor, schimburilor și schimbărilor sau, altfel spus, negocierilor.

Horea Avram este istoric de artă, teoretician media și curator independent. Cercetează și scrie despre artă și cultura vizuală (mai ales) în relație cu noile tehnologii. Conferențiar Universitar la Departamentul de Cinematografie și Media, Facultatea de Teatru și Film, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca. A fost curator pentru România la Bienala de la Veneția în 1999. Președinte AICA România din 2019.

https://www.librariaeikon.ro/arta-arhitectura-fotografie/1120-perspectiva-negociabila-eseuri-si-comentarii-despre-practici-artistice-actuale.html

Romanian Contemporary Art 2010–2020. Rethinking the Image of the World: Projects and Sketches

Eds: Adrian Bojenoiu, Cristian Nae

Hatje Cantz Verlag, 2020.

Text(s) by: Adrian Bojenoiu, Iara Boubnova, Sabin Bors, Carmen Casiuc, Ionut Cioana, Liviana Dan, Caroline Dumalin, Catalin Gheorghe, Bogdan Ghiu, Jesi Khadivi, Anca Verona Mihulet, Cristian Nae, Daniel Ricardo Quiles, Magda Radu, Raluca Voinea.

Graphic design by Timo Grimberg

English
2020. 208 pp., 180 ills.
ISBN 978-3-7757-4651-9

Contemporary art is more than just simple contemporaneity. It is a new way of seeing and making things seen. The radical change that helped to reinvent Romanian art in the past decade is committed to this idea. This is not only thanks to established artists who have opened up new means of expression. It is mainly driven by a generation of young Romanian artists who no longer have the direct experience of living and working under communism. Their works articulate a sense of life today, along with its own perception and discourse. One major theme for these artists is the power of technologically communicated images to control and construct reality and the experience of society. This magnificent illustrated volume picks up on this idea in order to present twenty-nine of the most innovative artists and their haunting, fascinating works of art.

ADRIAN BOJENOIU (*1976, Craiova) is a curator and teaches at the University of Bucharest. He is a co-founder of the Center for Contemporary Culture Club ElectroPutere.

CRISTIAN NAE (*1979, Craiova) teaches at the National University of Arts in Iași. His research is focused on the history of exhibitions, contemporary art, and post-critical theory.

Ileana Pintilie, Ștefan Bertalan. Visuelle Strukturen (1960-2000). Essen: Kultur. West, 2020.

Volum trilingv, cu o antologie de texte de Andrei Pleșu și Dan Hăulică. Cartea-album își propune o prezentare sintetică și coerentă a creației unui artist emblematic pentru neo-avangarda românească și se adresează în special unui public străin, pentru care Bertalan este mai puțin cunoscut. Editoarea volumului este Doina Talmann

Ileana Pintilie

Art critic and historian, full professor and doctoral supervisor at the Faculty of Arts, the West University of Timişoara, independent curator, AICA member since 2000, vice-president of AICA-Romania between 2012-2020; IKT member (the International Contemporary Art Curators’ Association) since 2001; member of the ARTMargins journal board between 2000-2010 (www.artmargins.com).

Author of many studies and articles about Romanian and Central-European modern and contemporary art, contributor to volumes, catalogues and journals published in Romania and abroad. She is the author of Acţionismul în România în timpul comunismului (Actionism in Romania during Communism) Idea, Cluj, 2000 and its English edition in 2002, and co-author, with Roxana Nubert, of Mitteleuropäische Paradigmen in Südosteuropa. Ein Beitrag zur Kultur der Deutschen im Banat, Praesens Verlag, Vienna, 2006. She is also the author of the following volumes: Timişoara între tradiţie şi modernitate. Pedagogia artistică în secolul al XX-lea (Timişoara between Tradition and Modernity. Artistic Pedagogy in the 20th Century), Triade Foundation & Brumar, Timişoara, 2006, Ştefan Bertalan. Drumuri la răscruce (Ştefan Bertalan. Crossroads), Triade, Timişoara, 2011, Paul Neagu. Opera ca o hermeneutică vizuală (Paul Neagu. The Artwork as Visual Heremeneutics), the Art Museum, Timişoara, 2014, Ştefan Bertalan. Überlagerungen / Suprapuneri / Overlappings. Fotografie experimentală din anii 1970-1980 (Ştefan Bertalan. Überlagerungen / Suprapuneri / Overlappings. Experimental Photography in the 1970s-1980s), Brumar, Timişoara, 2015.

She contributed to the collective volumes Subversive Practices. Art under Conditions of Political Repression: 60s-80s / South America / Europe, Hatje Cantz, 2010 and Ion Grigorescu. Omul cu o singură cameră/ The Man with a Single Camera, Sternberg Press, Berlin 2013, to the volume Natural Histories: Traces of the Political, ed. Rainer Fuchs, MUMOK, Viena, 2017, ISBN: 978-3- 902947-48-2 and to the volume Performance Art in the Second Public Sphere. Event-based in Late Socialist Europe, Routledge, London, 2018.

She is the independent curator of several projects: the Zone performance festival in Timişoara and numerous contemporary art exhibitions (among them, only in 2011, În miezul lucrurilor. Pictura tânără în anamneză (In the Middle of Things. Young Painting in Anamnesis), in partnership with „Calina” Gallery and the Art Museum in Cluj, In the Light of Utopia, the Romanian Cultural Institute London, Posibil-Nesigur. Fotografie, video, instalaţie la Timişoara (Possible-Uncertain. Photography, Video, Installation in Timişoara), TIMCO Halls, Timişoara), as well as retrospective exhibitions of the Timişoara-based artistic movement, including the exhibition Timişoara – concepte neoavangardiste (1960-1970) (Timişoara – Neo-Avant-garde Concepts, 1960-1970), the Art Museum in Timişoara (2006-2015). She was the curator for Romania of several international projects: Aller-Retour, (Biennial „New Icon”, Cetinje, Muntenegro,1997), Body and the East, (Ljubljana, 1998), Shaping the Great City, Vienna and Los Angeles (1999 –2001), Kontakt…Works from the Collection of Erste Bank Group, MUMOK, Viena (2006).

She was awarded the National art critics’ award by the Romanian Visual Artists’ Union (1994 and 2014).

Cristian Nae, (coordonator), Cadre (in)vizibile. Retorici și practici expoziționale experimentale în arta din România în perioada 1965-1989. Cluj-Napoca:  IDEA Design & Print, 2019.

Prin intermediul unor studii de caz amănunțite, volumul de față investighează contextul și practica expozițiilor de artă cu caracter experimental din România în perioada regimului politic aflat sub conducerea lui Nicolae Ceaușescu. Această sumară și selectivă cartografiere are o dublă miză: pe de o parte, se are în vedere chestionarea graniței fine dintre arta „alternativă” și cea „oficială”, dintre discursul artistic angajat politic și estetic și cel aflat în căutarea autonomiei. Pe de altă parte, analiza retoricii, a gândirii curatoriale și a limbajului artistic utilizat în aceste expoziții pune în lumină nu doar pluralitatea inerentă a sferei publice în perioada socialistă, ci și modalitatea în care micro-comunitățile și rețelele artistice existente funcționau deopotrivă înăuntrul și în afara discursurilor dominante. Astfel, se conturează o imagine mai nuanțată despre formele de producție și reprezentare artistică din perioada studiată, aflate în strânsă legătură atât cu politicile de reprezentare națională, cât și cu cele de ordin estetic, care vizau reinventarea sinelui și, implicit, a mizelor sociale ale artei.

Cristian Nae (n. 1979) este conferențiar universitar în cadrul Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași, unde predă cursuri de Estetică, Teorii contemporane ale artei, Metodele istoriei artei și Studii curatoriale și expoziționale. Este, de asemenea, critic de artă, membru al AICA, CAA și al altor asociații profesionale internaționale. În perioada 2015-2016 a fost directorul unui proiect de cercetare științifică finanțat de CNCS-UEFISCDI la Colegiul Noua Europă din București. Cercetările sale, orientate asupra intersecției dintre estetică, politică și studii expoziționale în arta produsă în Estul și Centrul Europei după 1960, au fost susținute de Fundația Erste din Viena, Fundația Getty și Colegiul Noua Europă din București și CNCS-UEFISCDI. A publicat studii în reviste și volume collective apărute la edituri precum Routledge, Hatje Cantz, Peter Lang, Verlag fur Moderne Kunst etc.

Magda Predescu, Utopie și heterotopie în arta din România anilor 1950-1970. Variaţiile canonului artistic. Cluj-Napoca: IDEA Design & Print, 2018.

Această carte este o formă a tezei de doctorat susținute la UNArte în 2017. Lucrarea se dorește a fi atît un studiu instituțional, cît și un studiu al transformărilor canonului artistic în primele decenii de comunism. Perioada analizată se întinde aproximativ între prima Conferință Națională a Uniunii Artiștilor Plastici (1950) și a patra Conferință (1973), cu mici extinderi înainte și după aceste două momente. În vederea unor abordări nuanțate a fenomenelor artistice, au fost cercetate anumite fonduri arhivistice, publicațiile vremii, literatura testimonială, cataloagele de expoziție și au fost realizate interviuri. Modelele teoretice utilizate circumscriu, în cea mai mare parte, conceptele de putere și identitate. Analizarea informației cu acest instrumentar metodologic a condus la concluzia că puterea comunistă s-a consolidat abia în momentul în care a produs efecte pozitive, a provocat dorințe și a modelat comportamente. Statul comunist nu a rezistat doar prin teroare, ci și prin alianța cu o clasă socială privilegiată, cea a creatorilor de artă deveniți funcționari de stat. Pe de altă parte, aceștia au știut să folosească momentele de relaxare ideologică pentru a dobîndi o oarecare autonomie de gîndire și de acțiune în raport cu puterea politică totalitară, pentru a transgresa codurile și a transforma normele, folosind în mod creativ cadrul de acțiune pe care l-au avut la dispoziție. Magda Predescu

Magda Predescu este cercetător la Muzeul Național de Artă Contemporană din București, unde preocupările ei pentru arta din perioada comunistă s-au concretizat în proiecte documentare și expoziționale. Este membru al AICA Internațional. A primit granturi de cercetare din partea Getty-Colegiul Noua Europă, Archives de la Critique d’Art (Rennes) și Maison des Sciences de l’Homme (Paris). Între studiile publicate în ultimii ani se numără: „Mișcarea artistică timișoreană și redefinirea canonului artistic în perioada de liberalizare politică” (Di suo’ maniera e di suo’ aria. Studii în onoarea Ancăi Oroveanu, 2012); „Arhitectura și arta monumentală pe litoralul românesc în perioada dezghețului politic. Dezvoltarea taberei de tineret de la Costinești, 1970-1972” (Vederi încântătoare: urbanism și arhitectură în turismul românesc de la Marea Neagră în anii ’60-’70, 2015); „Aderarea Uniunii Artiștilor Plastici la organisme internaționale. Studiu de caz: Asociația Internațională a Artelor Plastice – AIAP” IDEA artă + societate,#48, 2015); „Expoziția Medium, moment de sinteză a neo-avangardelor sub semnul post-conceptualismului” Arta în România între anii 1945-2000. O analiză din perspectiva prezentului, 2016); „Crearea Uniunii Artiștilor Plastici și rolul acesteia în formarea artistului de stat în primii ani de la înființare” (The State Artist in Romania and Eastern Europe: The Role of the Creative Unions, 2017); „Le Festival mondial de la jeunesse et des étudiants, moment d’échanges inattendus et mal contrôles” (Studia Politica. Romanian Political Science Review, nr. 2, 2017); „Uniunea Artiștilor Plastici în perioada 1954-1963: între aparat de stat și dispozitiv” (Studia Politica. Romanian Political Science Review, nr. 3, 2017).

Horea Avram (coordonator), Moving Images, Mobile Bodies. The Poetics and Practice of Corporeality in Visual and Performing Arts. Newcastle upon Tyne: Cambridge Scholars Publishing, 2018. ISBN: 978-1-5275-1108-8.

The book comprises a series of contributions by international scholars and practitioners of different backgrounds researching in the fields of contemporary visual culture and performance studies. This collection addresses the issue of corporeality as a discursive field (that asks for a “poetics”), and the possible ways in which technology affects and is affected by the body in the context of recent artistic and theoretical developments. The common denominator of the chapters in this volume is the focus on the relationship between body and image expressed as the connection between reality and fiction, presence and absence, private and public, physical and virtual. The essays cover a wide range of topics within a framework that integrates and emphasises recent artistic practices and current academic debates in the fields of performance studies, visual studies, new aesthetics, perception theories, phenomenology, and media theory. The book addresses these recent trends by articulating issues such as: the relationship between immediate experience and mediated image; performing the image; body as fictional territory; performative idioms and technological expression; corporeality, presence and memory; interactivity as a catalyst for multimediality and remediation; visuality, performativity and expanded spectatorship; the tensions between public space and intimacy in (social) media environments. The main strength of this volume is the fact that it provides the reader a fresh, insightful and transdiciplinaryperspective on the body–image complex relationships, an issue widely debated today, especially in the context of global artistic and technological transformations.

Horea Avram is an art historian, media theorist and independent curator. PhD in Art History and Communication Studies at McGill University, Montreal. He researches and writes about art and visual culture in relationship with media technology. He teaches at the Department of Cinema and Media, Babeş-Bolyai University, Cluj-Napoca, Romania.

He has contributed to: Encyclopedia of Aesthetics, (Oxford University Press, 2014) and Theorizing Visual Studies: Writing Through the Discipline(New York: Routledge, 2013). He is the editor of the bookMoving Images, Mobile Bodies. The Poetics and Practice of Corporeality in Visual and Performing Arts. Newcastle upon Tyne: Cambridge Scholars Publishing, 2018. He publishes essays in:CaieteleEchinox, Cultura: International Journal of Philosophy of Culture and Axiology, M/C Media and Culture Journal, International Journal of Arts and Technology, Kinephanos, Ekphrasis. Images, Cinema, Theory, Media, Idea. Art + Society, Arta, etc.

He was research fellow of the New Europe College Institute for advanced study in the humanities and social sciences, 2017-2018. He has presented papers at international conferences in Romania, Sweden, USA, Canada, France, Italy, Slovakia.

He is the president of AICA-Romania (International Association of Art Critics), President of the Council – Administration of the National Cultural Fund – Romania, and member of ISIS (International Society for Intermedial Studies) and UAP (Union of Visual Artists, Romania).

Independent curator since 1996. He has curated most notably for Venice Biennale in 1999. He organized exhibitions for: National Museum for Contemporary Arts Bucharest, InterAccess Electronic Media Arts Centre Toronto, Society for Arts and Technology [SAT] Montreal, Art Museum Arad, NAG10 Bucharest, Plan B Gallery Cluj, Spațiu Intact Cluj, Jecza Gallery Timişoara, Atelier 35 Bucharest etc. He was the project manager of the future ECCA (European Center for Contemporary Arts) in Cluj-Napoca.

Caterina Preda, Art and Politics Under Modern Dictatorships: A Comparison of Chile and Romania. London: Palgrave Macmillan, 2017.

This book analyzes the relationship between art and politics in two contrasting modern dictatorships. Through a detailed look at the Chilean and Romanian dictatorships, it compares the different ways in which political regimes convey their view of the world through artistic means. It examines how artists help \ convey a new understanding of politics and political action during repressive regimes that are inspired by either communism or anti-communism (neoliberalism, traditionalist, conservative). This book demonstrates how artistic renderings of life during dictatorships are similar in more than one respect, and how art can help better grasp the similarities of these regimes. It reveals how dictatorships use art to symbolically construct their power, which artists can consolidate by lending their support, or deconstruct through different forms of artistic resistance.

Irina Cărăbaş, Realismul socialist cu fața spre trecut. Instituții si artiști în România: 1944-1953. Cluj-Napoca: IDEA Design & Print, 2017.

Temporalitatea realismului socialist presupunea o tensiune între viitorul în care se va realiza pe deplin odată cu societatea comunistă şi trecutul în care îşi găsea modelele. Translarea lui din URSS în ţările subordonate a extins tradiţiile şi genealogiile lui. Tocmai această grefare pe o reconfigurată istorie a artei locale l-a făcut adaptabil unor contexte atît de diferite şi a conferit producţiei artistice realist socialiste din fiecare ţară trăsături distincte. Este, de altfel, unul dintre motivele pentru care realismul socialist nu poate fi discutat în termeni stilistici, lipsind caracterele unitare nu numai de la ţară la ţară, ci şi în interiorul fiecăreia dintre ele şi de la o etapă temporală la alta.

Pe parcursul întregii cărţi, artistul nu este văzut ca un recipient pasiv al unor norme străine (sovietice, politice, propagandistice) cărora el trebuie să li se supună şi care îi distrug creativitatea şi personalitatea. Aşa cum cîmpul artistic în ansamblu apare ca un teren al negocierilor între modele, reguli, decizii politice şi practica artistică şi instituţională, la fel şi artiştii sunt consideraţi producători sau măcar coparticipanţi la luarea şi aplicarea deciziilor. Artistul realist-socialist nu era lipsit de putere, ci capabil să se adapteze, să cîştige poziţii în sistemul instituţional şi să-şi negocieze producţia artistică. Irina Cărăbaş

Irina Cărăbaş este istoric de artă şi predă la Departamentul de Istoria şi Teoria Artei al Universităţii Naţionale de Artă din Bucureşti. Interesele ei pentru modernitatea din România au evoluat în diverse configuraţii în texte, proiecte de cercetare şi cursuri cuprinzînd probleme şi domenii ca: relaţia dintre artă şi politică, realismul socialist, avangarda istorică, arte decorative/design, cultura vizuală a socialismului. În ultimii ani a avut mai multe granturi de cercetare şi predare din partea Fundaţiei Erste, Getty-Colegiul Noua Europă, Academiei Române, Zentralinstitut für Kunstgeschichte München. În teza de doctorat susţinută în 2011 s-a ocupat de revista de avangardă Integral şi de receptarea constructivismului în România. Între studiile publicate despre avangarda românească, constructivism, reviste de avangardă, arte decorative şi realism socialist se numără: (DIS)CONTINUITĂŢI. Fragmente de modernitate românească în prima jumătate a secolului 20 (împreună cu Carmen Popescu şi Ruxandra Demetrescu, Bucureşti, 2010); “Literary Representations of Brancusi’s Studio” (Revue Roumaine d’Histoire de l’Art, 2012); “To Germany and Back Again: The Romanian Avant-Garde and its Forrunners” (Centropa, sept. 2012); “Jules Perahim ilustrator. Grafică şi angajament politic în anii 1950” (Caietele avangardei, 3, 2014); “November 1948: a Written Test on Socialist Realism: (DICE, 12/1, 2015); “Avangarda românească în viaţa de dincolo – M. H. Maxy pictor comunist” (Arta în România între anii 1945-2000. O analiză din perspectiva prezentului, Bucureşti, New Europe College-UNArte-MNAC, 2016). A coeditat numărul special dedicat futurismului din Studii şi cercetări din istoria artei (2009), precum şi cărţile Di suo’ maniera e di suo’ aria. Eseuri în onoarea Ancăi Oroveanu (Bucureşti, 2012) şi After Brancusi (Bucureşti, 2014).

Daria Ghiu, În acest pavilion se vede artă. România la Bienala de Artă de la Veneţia. Cluj-Napoca: IDEA Design & Print, 2015.

Privim expoziţiile din Pavilionul României de la Bienala de Artă de la Veneţia ca pe nişte structuri discursive, din care cu greu mai poţi detaşa opera de artă şi artistul. Ne întrebăm în ce măsură artiştii văd în prezenţa lor la bienală o problemă de identitate naţională sau, mai degrabă, de reprezentare personală şi succes, într-un context internaţional. Oare se simt aceştia cu adevărat reprezentaţi? Va putea vreodată Bienala de la Veneţia să se desprindă de contextul naţional? În ce măsură contextul politic mondial nu va mai avea nevoie, la un moment dat, de o asemenea competiţie?

Bienala de Artă de la Veneţia e un revelator care scurtcircuitează. Pentru România a fost de la început o bine-venită ocazie de a ieşi din sine şi de a se privi din afară, încercînd o obiectivare pe care singură nu şi-ar fi putut-o provoca.

Daria Ghiu (1983, Bucureşti) a obţinut în 2014 titlul de doctor al Universităţii Naţionale de Arte din Bucureşti, cu o cercetare despre istoria pavilionului României la Bienala de Artă de la Veneţia, coordonată de prof. univ. dr. Anca Oroveanu. Între 2010 şi 2013 a fost bursieră a Institutului de Cercetare a Artei SIK-ISEA din Zürich şi a făcut parte dintr-un proiect de cercetare european, despre istoria comparată a mai multor pavilioane naţionale la Bienala de la Veneţia, sub coordonarea profesorului Beat Wyss. Este critic de artă. Din 2006 publică articole şi interviuri în Dilema veche, revista 22, Observator cultural, IDEA arta+societate, Igloo, Kunsttexte.de, Arta. Este colaborator permanent al Artforum.com (Critics’ Picks). Lucrează la Radio România Cultural, unde realizează în prezent emisiunile Cum să ştii că eşti artist? şi Aceasta (nu) este artă. În 2010 a editat volumul artistului Dan Perjovschi, 20/22. Douăzeci de ani de texte (Ed. Cartea Românească). În 2013 a curatoriat expoziţia În acest Pavilion se vede artă. România la Veneţia. 89 de ani de Bienală la tranzit.ro Bucureşti. În prezent realizează o cercetare postdoctorală despre fenomenul reprezentării naţionale în perioada comunistă.